Aşezăminte de cult

Biserica "Sfântul Nicolae"

Cea mai veche aşezare bisericească a fost în Răuceştii de Sus. Aici, în locul unde se află actuala biserică, a fost o biserică veche, din lemn, care a servit până în anul 1893. Nu se cunoaşte data construirii acelei vechi biserici, dar din notiţele preotului Vasile Stamate, mort în 1901, rezultă că bunicul său, Alexandru Stamate, un venerabil păstor sufletesc, care, cu ajutorul enoriaşilor săi şi a altor binefăcători, a ridicat un locaş din cărămidă şi piatră, încăpător şi frumos, care s-a sfinţit în 1893.

Biserica a avut parte de slujitori vrednici şi buni gospodari. După preotul Nicolae Stamate a urmat nepotul  său Ion Stamate, răpus în plină activitate, apoi preotul Mihai Diaconescu, teolog mutat la Tg. Neamţ şi apoi la Bucureşti şi preotul Grigore Răzmeriţă, un mare cântăreţ sub care s-a pictat biserica. Pictura este una din cele mai frumoase din împrejurimi şi se datorează profesorului pictor Vasile A. Gheorghiţă şi ajutorului său, acel zugrav de biserici, ţăranul C. Popescu, din Valea Seacă.

După preotul Grigore Răzmeriţă, mutat la Iaşi (unde a şi avut o moarte năprasnică) a urmat preotul Vasile Popa, un gospodar desăvârşit care ţinea biserica într-o curăţenie şi ordine exemplară. Alături de preoţi biserica a avut şi cântăreţi desăvârşiţi cum a fost N. Stamate, care a slujit 40 de ani aici (la bătrâneţe s-a călugărit), Ion N. Stamate şi I. Cosma care, până a închis ochii (peste 80 de ani) a cântat la strana bisericii.

În anul 1972, după moartea preotului Popa Vasile (8 septembrie 1972), biserica este preluată de preotul Săvescu Dumitru până în anul 1974, după care începând cu 1 noiembrie 1974 şi în prezent biserica este păstorită cu mare har de preotul Mihai Vrânceanu.

Biserica şi-a schimbat înfăţişarea prin refacerea părţii exterioare (1982), s-au schimbat vechile strane cu strane de stejari (1988), montarea unei centrale termice (2003), iar în anul 2004 s-a refăcut pictura. Toate acestea realizâdu-se prin aportul nemijlocit al credincioşilor din această parohie.

Hramul bisericii este pe 6 decembrie de Sfântul Nicolaie şi la Izvorul Tămăduirii.

Biserica "Adormirea Maicii Domnului"

Prin voia lui Dumnezeu în anul mântuirii 1865 s-a început construcţia bisericii din satul Răuceşti de jos, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Iniţiatorul, fondatorul şi nu mai puţin ctitorul acestui sfânt locaş de închinare a fost omul plin de credinţă în Dumnezeu şi cu dragoste faţă de semeni - Mihail Kogălniceanu.

Acest om de stat şi patriot a încredinţat construcţia bisericii sub formă de antrepriză unor evrei care au pornit temelia bisericii sub formă de navă, fără absidele laterale. La controlul efectuat de Mihail Kogălniceanu se ajunsese cu construcţia deasupra geamurilor şi nemaiputându-se efectua modificări la absidele laterale s-a continuat  construcţia bisericii până la capăt de alţi meşteri. La ridicarea bisericii şi-a adus aportul substanţial şi fiica lui Mihail Kogălniceanu, Lucia Leon Bogdan. În continuare biserica a fost întreţinută de credincioşi.

Ca preoţi slujitori amintim pe preotul Ioan Bănescu, preotul Răzmeriţă, preotul Dumitru Săvescu – teolog, care a slujit o vreme şi la biserica din Răuceştii de sus, preotul Constantin Iacob, iar în prezent este păstorită de preotul Dumitru Cramba.

În ultimele decenii biserica a fost reparată şi întreţinută de credincioşii din parohie. Menţionăm că în timpul păstoririi preotului Dumitru Săvescu s-a construit un adaos la pridvorul bisericii.

După anul 1972 biserica a necesitat mai multe reparaţii la acoperiş, pereţii exteriori şi în interior. Între anii 1997 – 2000 s-a construit clopotniţa înaltă, impunătoare şi pictată frumos. De asemeni, după 1990 s-a construit trapezul, necesar credincioşilor cu diferite ocazii oferite de viaţa creştină.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, bunii creştini din parohia „Adormirea Maicii Domnului” au realizat restaurarea picturii în interiorul bisericii redându-i o nouă înfăţişare, o nouă haină ce face parte din lumina lui Iisus Hristos.

Hramul bisericii este pe 15 august de „Adormirea Maicii Domnului” şi de Duminica Tomii.

Biserica „Naşterea Maicii Domnului”,

Străbătut de pârâul Izvoarelor, satul Săveşti este aşezat pe şesul râului Moldova, în apropierea apei Râşca.

Bătrânii spun că satul ar fi fost odinioară pe locul denumit „Siliştea”. În vatra acestui loc se spune că ar fi fost înmormântat un domnitor al Moldovei, dar cine anume nu ştie nimeni. 

Asupra numirii localităţii, autorul Dicţionarului geografic al judeţului Suceava, la pagina 299, ne spune că: „Cel mai vechi proprietar al moşiei (pe care este aşezat azi satul Săseşti) se zice că ar fi fost un oarecare Sava sau Savu, care neavând copii şi trăind la Iaşi o arendează cu 7 lei şi o cofiţă de fragi, ca mai târziu s-o doneze Mănăstirii Neamţu.”

Pentru prima oară se aminteşte de satul Săveşti într-un document păstrat la  Arhivele Statului Bucureşti, provenit de la Mănăstirea Probota din anul 1582 în timpul domniei lui Iancu Sasul. În alt document din anul 1586 aprilie 17, dat la Iaşi, se vorbeşte de satul Săveşti că a fost dat danie Mănăstirii Probota de la Ştefan Vodă Rareş, fiul lui Petru Rareş, ce a domnit între anii 1551-1552 (Doc. Arh. Stat. Buc. Nr. 183). În 1827 este proprietatea lui Aga Constantin Conta (N. Iorga : Studii şi documente – vol. VII, pag. 263). La 1863, moşiile Mănăstirii Neamţ trec în proprietatea statului, prin secularizarea averilor mănăstireşti, conform col. Procopie Ionescu – doc. citat la pag. 154-155.

Din însemnările făcute într-un pomelnic aflat la arhiva bisericii reiese că dascălul Ioan, care în 1829 a fost făcut preot, s-a străduit cu ajutorul logofătului Neculai Conta Cuzin şi a spătarului Constantin Botez, să ridice un sfânt locaş, cu hramul la Sfinţii Voievozi. Construcţia începută la 12 decembrie 1825, s-a terminat în anul 1829. S-a sfinţit în acelaşi an la 22 iulie de Sfinţia Sa răposatul Neculai Hasnaş - Iconom, însă cu timpul numărul enoriaşilor a crescut şi biserica a devenit neîncăpătoare. Astfel că Epitropia şi credincioşii din Săveşti la îndemnul preotului Victor Ionescu, paroh din 1906 şi cel dintâi învăţător la şcoala cea dintâi din Săveşti, s-au gândit a ridica o nouă biserică mai spaţioasă. La 15 august 1918 s-a pus temelia bisericii care se vede şi astăzi, tot pe locul unde a fost amplasată cea veche. Noul lăcaş  s-a terminat în anul 1922. S-a sfinţit la 1 octombrie 1922, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, de către P.S. Arhiereu Iacob A. Bârlădeanul.

Biserica este clădită în formă de cruce (treflat – trilobat) cu turn pentru clopote şi pridvor. Pictura a fost realizată între anii 1920-1922 de către pictorul C.D. Popescu – Păstrăveni, aşa după cum arată inscripţia de sub icoana Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, şi este în stilul Renaşterii.

Catapeteasma este nouă, pictată de acelaşi pictor şi în acelaşi stil, fiind ajutat de ierodiacon Ghervasie Hulubaru.

Biserica are câteva icoane şi cărţi vechi. Cea mai importantă icoană, care reprezintă o valoare artistică, este icoana Maicii Domnului, pictată pe lemn gipsat, care împreună cu strana ei şi iconostarul, sunt din biserica veche. Pictura icoanei în stil atonit avea înfăţişarea vechilor icoane din Bizanţ. Nu se cunoaşte numele pictorului. E probabil, adusă şi donată de Spătarul Constantin Botez. Acum icoana este argintată.

Alte icoane vechi: Sf. mucenic Gheorghe, Sf. muc. Ecaterina şi Soborul sfinţilor îngeri (picturi pe lemn gipsat, restaurate în 1922, toate din sec. al IX- lea). În arhiva bisericii se află un pomelnic al celor vii şi al celor morţi, în care preotul Ioan, iconom şi duhovnic, a scris cu mâna sa despre construirea primei biserici. În biserică se găsesc următoarele cărţi vechi: Evanghelie – donată de Ienochentie, ieromonah (nu este precizat anul), Molitvenic (1811), Apostol (1851), Psaltirea (1844), Triodul şi Penticostarul (uzate, fără anul apariţiei).

Biserica nu are pisanie propriu-zisă, însă pe verso icoanei „Cina cea de Taină” scrie: „1922, construcţia şi catapeteasma acestei biserici sunt făcute de: I. Şteflea – tâmplar şi C. Popescu – pictor.”

După cum reiese din actul comemorativ (1 oct. 1922) locaşul s-a înălţat ca prinos Domnului Nostru Iisus Hristos pentru întregirea neamului românesc.

Între anii 1950 – 1956, biserica a fost acoperită din nou, iar între 1958 – 1962, s-a căptuşit în exterior cu scândură. În anul 1965, s-a spălat pictura bisericii şi a Catapetesmei, scoţându-se la iveală culoarea iniţială. În 1966 s-a învelit din nou turnul cu tablă zincată, bătută în formă de solzi. Aceste lucrări de restaurare au fost suportate de bunii creştini ai satului Săveşti, care din dragostea lor pentru Domnul Dumnezeu, Iisus Hristos şi Prea Curata Sa Maică Sfânta Fecioară Maria, căreia i-a fost închinat acest sfânt locaş, n-au precupeţit nici un efort şi nici obolul lor.

Preoţii care au slujit la biserica din Săveşti de când s-a construit prima biserică şi până în prezent sunt: preotul Ioan (1829-1862), preotul Vasile, preotul Gheorghe Ştefănescu (coleg cu marele povestitor al românilor Ion Creangă, la Şcoala de catiheţi de la Fălticeni), preotul Victor C. Ionescu (1906 – 1936), preotul V. Codău (1936- 1942), preotul V. Zburlea (iun - sept. 1942), preotul Iancu Roşu (1942-1991) autorul acestei monografii a bisericii, care a fost întocmită la 1 aprilie 1967.        

Logon
Informatii