Geografia locului

Geografic, comuna Răuceşti se află în jumătatea de nord – est a ţării, formând o porţiune de cca. 5 km hotar la nord al judeţului Neamţ. În cadrul judeţului Neamţ, ocupă o poziţie marginal nordică .

Faţă de reşedinţa judeţului, municipiul Piatra Neamţ, se află la o distanţă de 50 km, iar faţă de oraşul Tg. Neamţ la o distanţă de 5 km. Comuna Răuceşti se mărgineşte la nord cu comuna Drăguşeni, judeţul Suceava prin hotarul natural al râului Moldova, pe o lungime de 4 km, la vest cu comuna Brusturi, la sud oraşul Tg.Neamţ, la sud-vest cu comuna Vânători şi la est cu comuna Timişeşti.

harta-judet

Văzută dinspre lunca Moldovei, comuna apare ca o linie de coline lungi, acoperite cu păşuni şi fâneţe din care răsar ici-colo pâlcuri de copaci singuratici şi huceag, care se împletesc cu zarea albăstruie a culmii împădurite, ce se află la nord- vest spre Cetatea Neamţului. Mai jos, satele domnesc ascunse printre livezile valea Saratei, după care se răsfiră spre nord şi nord-est pe valea lungă şi fertilă a Moldovei.

În ansamblu, teritoriul comunei Rãuceşti are o dispunere de amfiteatru natural, cu faţa expusă către nord – est. Ca poziţie pe glob, centrul comunei se află la intersecţia paralelei de 47016’26” N cu meridianul de 260 32’07” E. Aşezarea pe latitudinea amintită face ca să primească o cantitate de căldură solară mai mică decât localităţile din sudul ţării, toamna să vină mai timpuriu iar iernile să fie mai lungi. Aşezarea pe longitudine face să se resimtă influenţa climatului continental excesiv.

Prin poziţia şi caracteristicile sale geografice, comuna Răuceşti se integrează armonic ţinuturilor de contact al Podişului Moldovei cu Subcarpaţii. Aria comunei se întinde de la apa Moldovei până în zona piemontului de la poalele Culmii Pleşului şi este fragmentată aproape jumătate din teritoriu.

La contactul cu culmea subcarpatică Pleşul, se dezvoltă o mică arie depresionară în care se află situat satul Oglinzi, iar spre est de satul Răuceşti, piemontul subcarpatic scade în înălţime până spre terasele inferioare ale râului Moldova, unde relieful capătă aspect de luncă. Întreaga gamă de aspecte ale mediului natural (structura geologică, relieful mai înalt la contactul cu Subcarpaţii şi mai ales coborât spre nord şi est, direcţionarea reţelei hidrografice, distribuţia vegetaţiei de la cea forestieră la silvostepă etc.), confirmă acest lucru.

Acest teritoriu, în care se îmbină armonios condiţii geografice variate şi resurse diferite au atras de timpuriu elementul uman – dovadă sunt vetrele istorice încă din epoca pietrei, mergând până la cea modernă, cu aşezările trainice şi pitoreşti de astăzi. Suprafeţe acoperite cu păduri, cu soluri mănoase pentru cultivarea plantelor, cu păşuni şi fâneţe pentru creşterea animalelor, cu balastiere, cu ape minerale folosite în scopuri terapeutice, ş.a. sunt tot atâtea condiţii favorabile pentru a desfăşura o activitate socio-economică complexă.





Informatii utile