Scurt istoric al comunei

Cercetarea arheologica din nord – estul judeţului Neamţ demonstreaza ca în aceasta zona exista urme de locuire, aproape neîntrerupte, din vremea paleoliticului superior şi pâna în epoca feudala. Prin poziţia geografica şi varietatea condiţiilor naturale, din timpuri stravechi: spaţiile colinare cu vai molcome, paduri bogate în vânat şi cu posibilitaţi de adapostire în caz de primejdie, solurile roditoare, ş.a.m.d. au oferit condiţii bune pentru viaţa şi activitatea umana.

istoric-poze-vechi

Deşi studii amanunţite privind vechimea locuirii nu s-au facut în ultimul timp rezultatele sunt mai mult decât îmbucuratoare. Umanizarea peisajului natural s-a facut înca din paleoliticul superior când cete de vânatori se deplasau dupa vânat. Taberele paleolitice de vânatori erau situate în punctele mai înalte - Sasca şi Ojicani, unde s-au gasit resturi osteolitice de dimensiuni mari iar pe dealul Zaneasca s-au adaugat şi fragmente de razuitoare din silex. Resturile de culturi şi materiale din eneolitic şi neolitic sunt mai numeroase aflându-se pe botul unor dealuri: Munteni, Cioroiu, Chetriş, Caprariei, ş.a.m.d. reprezentând o locuire intensa.

O importanta statiune eneolitica

Una dintre cele mai importante staţiuni eneolitice şi neolitice din nord-estul judeţului Neamţ este cea de pe dealul Munteni aflata lânga satul Rauceşti, în dreapta pârâului Sarata. În cele trei campanii de sapaturi efectuate în ultimii 15 ani au fost descoperite şapte locuinţe precucuteniene şi cucuteniene din fazele A, B şi C; faza A-B fiind reprezentata doar prin câteva fragmente sporadice. Inventarul descoperit cuprinde ceramica fragmentata sau întreaga, unelte de piatra sau os, vetre de foc. Ceramica este lucrata din pasta de calitate şi reprezinta castroane şi cupe bitron – conice, îndeosebi. Pe lânga ceramica au fost recoltate câteva statuete antropomorfe foarte interesante. Ultimele depuneri din aşezarea de pe dealul Munteni dateaza din faza finala a epocii bronzului. În acest sens, este bine sa evidenţiem descoperirea unui celt de bronz care face parte din varianta rasariteana a tipului transilvanean.

Epoca bronzului este reprezentata de cultura Noua, dar pe alocuri se simte şi influenţa culturilor Costişa şi Monteoru. Astfel la Trofineşti, Silişte – Ungheni şi Izvoare (Dealul de Sus) – Saveşti au fost gasite fragmente de ceramica cu pasta grosiera de culoare bruna – neagra, precum şi unele unelte de bronz. Epoca fierului este reprezentata sporadic doar la Topliţa – Izvoare. În perioada corespunzatoare provinciei romane – Dacia (sec. II-III e.n.) teritoriul Moldovei de astazi n-a fost provincie romana, dar viaţa a continuat pe aceste meleaguri sub o puternica influenţa romana prin cultura carpica.

O serie de vase şi fragmente de vase din pasta lucrata la roata descoperite la Topliţa – Izvoare şi în Dealul Herlea demonstreaza acest lucru.

„Hotarul lui Ravici”

Deocamdata, prima menţiune (atestare) documentara despre existenţa satelor din comuna se considera, pentru actualul sat Rauceşti a fi 12 martie 1437, când Ilie Voievod daruieşte o moşie unui locuitor român din Bucovina cu numele de Rauce, de unde şi-a luat numele aşezarea de mai târziu formata prin venirea altor locuitori (satul s-a numit Rauce pâna la sfârşitul sec. al XIX-lea ) pâna la „hotarul lui Ravici”, conform DRH, A, Moldova, vol. I, DOC.169. În anul 1711 satul era deja format şi cunoscut. Acest lucru se poate vedea şi din hrisovul întarit de Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei, prin care „moşia Rauceşti cu clacaşii din sat este donata manastirii Secu”. Actul se afla la Arhivele Statului de la Iaşi. Mai târziu au mai venit şi alţi locuitori din Transilvania, dupa revoluţia lui Horea (1784). Atunci s-au refugiat mulţi ardeleni împânzind teritoriul Moldovei de dincoace de Carpaţi. Parte din ei s-au oprit prin satele de lânga munţi, aşezându-se acolo, parte au ajuns prin aceste locuri, stabilindu-se fie în satul Rauceşti, deja format fie la Brusturi peste dealul Crucii, fie pe panta de nord a actualului sat Oglinzi. Aici se gasea deja o aşezare de robi pe moşia vistiernicului Gh. Roşca, care a cumparat-o în 1646 de la biv logofatul Nistor Batişte, cum se arata într-un document din acea vreme: „am vândut a noastra direapta ocina şi moşia giumatate de sat Oglinzi, ce este în ţinutul Neamţului , din vatra satului şi din câmp”.

De pe dealul Crucii, oamenii priveau spre poienile din paduri unde se zareau lucind, ca nişte oglinzi în bataia soarelui o mulţime de ochiuri statatoare, mai mari sau mai mici (azi aproape disparute). Noii veniţi au numit acele locuri „Oglinzi”, nume ce a ramas şi satului care, cu timpul, chiar printre acele ochiuri de apa. Deosebit de aceasta, în satul Oglinzi, se afla la biserica construita la acea vreme, un clopot pe care este înscris numele locului unde a fost turnat: Blaj. Se mai afla şi o evanghelie tiparita tot la Blaj. Aceste obiecte au fost aduse, de buna seama, de emigranţi.

Informatii utile