Sari la conținut Salt la bara laterală stângă Salt la bara laterală dreaptă Salt la Footer

Excursia ecologică de 7 zile – Drumuri şi poveşti de vacanţă

În perioada 05 – 11.08.2011, Şcoala cu clasele I-VIII nr. 1 Răuceşti a organizat o excursie ecologică de şapte zile prin proiectul „Natura ne aseamănă, educaţia ne deosebeşte”. Pe site-ul dedicat acestui proiect www.eco-raucesti.ro sunt postate diverse informatii despre evolutia proiectului, jurnalul excursiei, precum si multe fotografii si imagini video.

Incursiunea în inima ţării a fost minunată. Traseul inspirat, peisaje extraordinare, drumuri de toate felurile, oameni, locaţii. N-am plecat neapărat doar cu gânduri de istorie sau geografie – deşi de multe ori ne-au folosit in drumurile noastre – ci şi de plimbare, de vacanţă, de admirare a ceea ce este, ceea ce avem (oho, şi încă câte avem!), de strâns cât mai mult verde în privire şi în inimă, gânduri de voie bună şi bucuria de a trăi cât mai mult în mijlocul naturii. În zonele colindate unii dintre noi nu au fost niciodată, alţii n-au mai fost de ceva timp. S-au schimbat multe şi s-au schimbat, zicem noi, în bine. Europa vine către noi, vine greu dar încet, încet şi fără dubii ne acoperă. Mai avem multe de făcut, desigur, însă se văd schimbările şi asta e tot ceea ce contează.

Am avut reverii privind la păşunile verzi, dealuri molcome pistruiate ici colo de capiţe de fân, ape azurii, lanuri nesfârşite de floarea soarelui sau de grâu, munţi uriaşi, păduri şi de o parte şi de alta.

Poate că mulţi dintre noi, toate aceste privelişti minunate le-am privit doar în fotografii, în manualele de geografie sau pe diferite site-uri de pe internet. Dar de câte ori oare, privind acele fotografii, am constatat că minţile noastre ne alunecă în clişee dintre cele mai dureroase? „Păşuni verzi”, „dealuri molcome”, „ape azurii” – sunt doar nişte cuvinte înşiruite slobod, într-un dicteu automat? Gândul fiecăruia este de a ieşi în natură, de a simţi iarba proaspătă sub tălpile goale, de a sta lungit la soare crucificat între flori înalte, de a nu auzi altceva decât vreo gâză vâjâind scurt pe la urechi, pierzându-se apoi în tăcerea ruptă de un lătrat de câine mănăstiresc. Să îţi dai seama mai apoi că stai pe un muşuroi de furnici, iar o albina şi un bondar nu vor să te lase în pace. Că iarba aia verde, mătăsoasă, deasă, colcăie de gângănii cu multe picioare, aripioare străvezii, antene, chelicere. Iar dacă eşti un orăşean neatent, în umbroasele crânguri, şi caşti gura după păsări ciripitoare, ai toate şansele să bagi capul într-o pânză de paianjen ţesută vremelnic şi întinsă în lăstărişul lipicios. Apoi încleiat fiind în pânza aia pe care încerci să o îndepărtezi nervos şi isteric de pe faţă, ochi şi păr, ai toate şansele să intri mai încolo într-un nor de musculiţe minuscule, şi iar încerci să dai din mâini disperat şi să scuturi din cap, ca un cal ros de căpăstru. La câţiva paşi, ameţit şi nedumerit, poţi călca exact în mijlocul unei balegi calde de vacă ce tocmai a rumegat. Probabil văzut de dinafară, eşti o vietate aparent liniştită care dă mult din mâini şi picioare, scuturându-ţi straiele, fugind de colo-colo şi gonit de tăuni zgomotoşi şi nervoşi, de ierburi pişcătoare, şi strâmbi din nas la mirosul putred de rădăcini coapte de vară.

Probabil simţi că eşti sătul şi totodată speriat de atâtea E-uri, coloranţi, afinatori de prin mâncărurile de supermarchet şi doreşti ceva natural, de la ţară. Poţi primi un pui alergat de prin curţile ţărăneşti dar nu ştii cum să scapi de cotoarele îndărătnice de pene bine înfipte în piele, care se mai zăresc pe ici pe colo. Unde mai pui ca vietatea pare aţoasă, ca un sportiv de performanţă, iar carnea nu e albă ca a ciupercilor bolnăvicioase ci de un roşiatec vânătoresc. Iar mirosul ţi se pare că-ţi ajunge dincolo de nări şi nu e prea OK. Sau că untul e prea gros, iar smântâna e prea vârtoasă.

Se pune întrebarea, oare ţi-ar fi mai bine ţie, iubitorule declarat de natură, de aer tare, printre meri de plastic, printre roşii perfect rotunde, standard, fără umflături asimetrice? Ne-ar fi mai bine într-o iarbă aseptică, tunsă pretenţios în dimensiuni exacte? Pe un pământ catifelat, perfect plat, fără dâmburi, fără gângănii, fără zumzete, fără pişcături, fără mirosuri de rădăcini putrede coapte de vară, fără paianjeni lipiţi pe faţă, fără puiul alergat prin curţi, fără…?

Probabil că multora, da. Singura teamă ar fi că, mumificaţi fiind după moarte de toţi conservanţii din chipsuri, din cărnurile şi legumele din supermarcheturi, vom fi nevoiţi să bântuim într-o lume plină de roiuri de musculiţe.

Revenind la excursia ecologică de 7 zile, care a avut ca obiectiv principal cunoaşterea mediului în toată complexitatea lui, urmărind educaţia şi conştientizarea elevilor privind protecţia mediului, stimularea motivaţiei de a se implica mai activ în acţiuni de ecologizare, am încercat să dăm un exemplu localnicilor şi turiştilor asupra importanţei pe care o are un mediu înconjurător curat şi îngrijit pentru sănătatea oamenilor.

Este bine de ştiut că fotografiile şi filmuleţele postate pe site-ul www.eco-raucesti.ro nu sunt realizate de fotografi profesionişti sau cameramani cu experienţă în domeniu, astfel încât calitatea acestora poate fi sub aşteptările multora. Amatoricismul a fost la el acasă, şi speram să vă facă placere să priviţi fără prea mulţi ochi critici spre locurile ce le-am bătătorit, pe unde am hălăduit, pe unde am urcat, sau coborât. Locuri care te cheamă ele pe tine dar trebuie sa (te) asculţi. Deşi verbul „a urca” pentru unii, sau „a coborî” pentru alţii au fost un pic istovitoare, toată această excursie avea să fie o experienţă de suflet, cu mult mai mult decât ne-am fi aşteptat.

Ana Săvescu