Sari la conținut Salt la bara laterală stângă Salt la bara laterală dreaptă Salt la Footer

Sa fim solidari!

O categorie socială uitată de toată lumea este cea a vârstnicilor singuri, al căror număr s-a „îngroşat“ considerabil în ultimii 50 de ani. În comunitatea în care trăim, vedem din ce în ce mai des bătrâni care înaintează cu paşi şovăielnici spre magazine sau spre cele mai apropiate farmacii, cărând cu greutate câteva kilograme pentru că forţele fizice i-au părăsit. Există numeroşi vârstnici pe care neputinţa şi bolile îi determină să se izoleze în spaţiul locuinţelor lor. Cu copiii aflaţi în alte localităţi sau în alte colţuri de lume, aşteaptă neputincioşi ca un vecin mai milos să le deschidă uşa sau să le cumpere o pâine. Lipsa de comunicare, de socializare, sentimentul inutilităţii lor îi conduce la depresii şi doar credinţa în Dumnezeu le-a mai rămas. Se simt umiliţi de o societate ocupată cu treburi „mai importante”, îşi înghit cu greu lacrimile când un vecin grăbit uită să le cumpere la timp o pâine. Protejarea persoanelor vârstnice ar trebui să reprezinte o prioritate, deoarece problemele cu care se confruntă această categorie îi afectează şi pe copiii şi nepoţii acestora.